Alex Dinu Trainer Vanzari, articole despre vanzari, negociere, strategii de marketing, telesales, dezvoltare profesionala / Social / Despre Perioada sărbătorilor – “linişte şi gânduri bune” cu Claudia Caraba

Despre Perioada sărbătorilor – “linişte şi gânduri bune” cu Claudia Caraba

Nu are rost sa fac nici un intro pentru acest articol deoarece el spune totul.

Bravo Claudia. O gasiti aici http://claudiacaraba.wordpress.com/

 

”  Voi aţi ieşit zilele astea pe afară? Aţi avut ceva treabă prin locuri intens umblate? Aţi auzit ceva discuţii purtate de oameni pe stradă? Ei bine, eu da. Liniştea şi armonia domnesc în fiecare colţişor al Bucureştiului. Toţi oamenii emană fericire şi gânduri bune. Ţi se umple sufletul de dragoste când vezi atmosfera pozitivă din jurul tău.

Sunteţi de acord cu mine? Dacă da, înseamnă ori că aveţi norocul de a locui în vreo zonă a ţărişoarei ăsteia în care mi-aş dori şi eu să stau, ori v-aţi sechestrat între pereţii casei.

De când cu pregătirile pentru Paşte, eu ajung acasă epuizată, nervoasă, deprimată şi cu o stare de maximă melancolie. E ca la ospiciu pe afară, fraţilor! Au ieşit nebunii de la 9 şi au invadat străzile, metrourile, autobuzele şi magazinele din Bucureşti. Se calcă lumea în picioare, se înjură unii pe alţii, toţi sunt stresaţi că au cumpărat cu cinci ouă şi 10 grame de carne mai puţin decât aveau în plan. Îmi vine să fug dracului în munţi şi, până se termină haosul ăsta, să mă haiducesc!

Să detaliez ce am avut eu ocazia să văd şi să aud pe ziua de azi. În metrou, de dimineaţă, două cucoane discutau că lor li s-a luat de bucătăreală, înainte de a începe. În plus, erau frustrate tare că abia ce au făcut şi ele curăţenie, după ce li s-or perinda toate neamurile prin casă, se face mai mare dezastru decât înainte. Dragele mele cucoane, voi aţi uitat ce înseamnă, de fapt, pentru voi spiritul sărbătorilor. Faceţi curăţenie ca să arătaţi neamurilor ce gospodine harnice sunteţi. Faceţi tone de mâncare ca să vadă rubedeniile că sunteţi avute. Nu are nicio relevanţă faptul că, după trei zile de festin, ori ajungeţi la spital cu infecţii alimentare, ori aruncaţi frigiderul cu totul la tomberon.

După ce am asistat la discuţia femeilor, am ajuns să schimb la Piaţa Unirii. În înghesuiala de acolo, o tipă vorbea la telefon exact în faţa mea despre cum simte ea spiritul pascal: “Aoleeeoo! Şi înainte să plec acasa, la Craiova, tre’ să îi iau cadou şi lu’ frate-miu şi lu’ văr-miu şi lu’ nepoată-mea”. Păi, bineînţeles, Pisi, că trebuie! Doar tu nu ai venit la capitală ca să le aducă lor iepusaşu’ tot şosete de la magazinul de la colţ. Nu se poate aşa ceva!

Am trecut şi de mândra asta, am rezolvat ce aveam de rezolvat şi, pe drum spre casă, m-am oprit la un magazin să cumpăr ceva de mâncare. Înăuntru m-am lovit de ditamai adunătura de oameni. Am reuşit să înţeleg pe unde s-ar termina coada şi m-am aşezat şi eu la rând. Dintr-o dată, mi-am dat seama ce se petrecea. Locşorul din care voiam să cumpăr şi eu câteva amărâte de pulpe de pui, era cel în care se vindeau şi organe de animale. Să se ia dracului la bătaie babele între ele, că una a cumpărat cu 100 de grame mai mult decât media de piaţă şi nu-i mai rămân ei rinichi suficienţi, că una şi-a permis să cumpere ultimul ficat din galantar, când restul sperau să aibă ele şansa asta, că una a cumpărat vreo cinci kile de inimi şi pipote şi asta e nesimţire, doar toate voiau inimi şi pipote etc. Ştiţi voi cu siguranţă tiparul ăsta de babe de Bucureşti: pantofiori, pantalonaşi la dungă, geaca de piele neagră sau maro, eşarfa de mătase până la buric, traistele după ele, rujul roz pe buze, dinţi şi obraji şi bretonul din peruca de plastic ieşind de sub căciulă. Da, alea care se strâng la biserică să împărtăşească ultimele bărfe şi ţin post, că doar sunt smerite.

După episodul cu aceste doamne, a apărut în spatele meu un bărbat care avea pile la una dintre vânzătoare. Şi s-a întâmplat aşa: “Mihaeloooo, dă’ şi mie juma dă kil dă inimi şi jumate dă pipote! Aaaa, stai că le ai amestecate. Dă un kil din alea!” Mihaela a început să cântărească  produsele, la care tipul: “Uăleu! Asta-i nebună şi mai e şi proastă! Ce dracu’ să facă cu aşa puţine?! Mai bagă acolo, Mihaelo încă doo kile, că să mor io dă nu zici că-i beată nevasta-mea!”

Asta ca să nu mai zic de cum se comportau toţi ăştia din haită cu vânzătoarele: urlete, ţipete, alege-mi cu grăsime, alege-mi fără grăsime, hai mai repede, stai să mă gândesc, 126 de grame am cerut, nu 125,5 şi aşa mai departe. Pe cuvânt că femeile alea merită un premiu pentru câtă răbdare au. De nu aş fi luat fiecare membru al gloatei de guler şi l-aş fi poftit afară în şuturi, dacă eram în locul lor.

 

Ce aveţi, oameni buni?! Nu vă uitaţi un pic la voi? Dacă în direcţia asta se îndreaptă naţiunea, eu zic să fugim să ne reîmprietenim cu brazii!”

Comentarii

comentarii

Aboneaza-te GRATUIT la Newsletter

Aboneaza-te acum la newsletterul nostru pentru a primi gratuit informatii specializate relevante pentru dezvoltarea ta profesionala si personala.

E-mail:

   

To Top