Valea Slănicului de Buzău

Valea ce urcă spre trecut

Urcând Valea Slănicului de Buzău, te îndrepți aparent nehotărât spre munții izolați dintre Vrancea și Buzău. Dacă în depărtare se găsește o lume încă arhaică, cu sate bătrânești și drumuri pe care urcă încet carele cu boi spre mici cătune între dealuri, în schimb drumul până la aceste locuri vechi este un prilej pentru o călătorie în timp. Căci de-a lungul a mai bine de patruzeci de kilometri pot fi regăsiți mai bine de patruzeci de milioane de ani. Asta o spun pietrele.

Pe rând, apele râului dezvelesc scoici exotice care au trăit într-o mare preistorică, saltă peste cenușa întărită a unor vulcani preistorici și dizolvă cristalele efemere din crestele albe ale malurilor cu sare, adunată pe fundul unei mări străvechi. Însă nu e tot ce vei vedea în această călătorie în timp. Focul viu este un indiciu: aceste locuri sunt pline de energie. Munții tineri încă se încrețesc, încă se înconvoaie, lăsând urme adânci în pietrele dezvelite de ape și vânt.

Aceste locuri sunt un amestec de dealuri și văi, uneori mai domoale, alteori mai abrupte, uneori pline de câmpuri cu flori, alteori împădurite cu frumoase păduri amestecate dar și elegante păduri de mesteacăn, pin sau chiar paltin. 

Mulți călători și-au găsit sursa de inspirație în aceste locuri. Pe malul lacului Meledic se găsește încă teiul lui Alexandru Vlahuță, iar poienile adăpostesc sculpturi în lemn, paznici ai peșterilor în sare și ai fânețelor pitorești. La doi pași, pe plaiurile Bisocăi, pictorul Nicolae Grigorescu a dat frâu liber penelului și a pictat viața sătească a acelor vremuri. Toate aceste locuri și-au păstrat farmecul și sunt potrivite celor ce caută astfel de inspirație și liniștire a sufletului.

 


Locuri de vizitat

Grunj, cenușă vulcanică rămasă în urma unor erupții vulcanice, adunată într-o mare preistorică și erodată astăzi de apă și vânt.

Malul de Sare, locul în care depozitele de sare ies la zi. Aici se găsesc cristale efemere de sare ce dau malurilor culoare albă, până la prima ploaie care va dizolva sarea, lăsând malurile negre. Există de asemenea un canion în sare, neamenajat, dar cu priveliști spectaculoase.

Lacul Meledic, unul din rarele lacuri cu apă dulce peste un masiv de sare. Explicația e dată de existența unui strat etanș de argilă între apa dulce și stratele de sare. In acest masiv de sare se găsește cea mai lungă peșteră în sare inaccesibilă azi din cauza prăbușirii unui perete din zona de intrare.

Tabăra de sculptură de lângă Lacul Meledic - sculpturi în lemn.Temele principale: personaje mitologice și personalități istorice.

Malul Roșu, povârnișuri spectaculoase din roci foarte dure, de culoare roșiatică datorată oxizilor de fier. Asociate cu numeroasele păduri de mesteacăn, pin și paltin, aceste stânci sunt o temă ideală pentru pasionații de fotografie.

Lacul Mociaru este un loc potrivit pentru cei ce vor să petreacă o zi într-un cadru natural diferit de peisajul clasic buzoian. Aici, printre plantații de pini și pășuni cu aer montan se află cocoțat un lac de șes, cu pești și plante specifice zonelor de la câmpie.

 

Focul Viu, fenomen spectaculos, ce apare în zonele cu zăcăminte de gaze naturale. Gazele ies la suprafață prin crăpaturi și se aprind de la scânteile formate prin mișcarea rocilor (cum ar fi cremenea). Practic este o brichetă naturală.

Mânăstirea Poiana Mărului, ctitorită în anul 1730 de către cuviosul Vasile Carpatinul, Rugătorul Carpaților, unul din cei mai puternici duhovnici ai monahismului românesc, practicant al rugăciunii inimii. Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Mânăstirea Găvanu, întemeiată în anul 1707, prin osteneala moșnenilor de pe Valea Slănicului și a Râmnicului, în poiana lui Moise Ignat Beșliu. În 1821, turcii au ars din temelii biserica schitului. Însă peste șapte ani, în 1828, aici a fost ridicată o nouă biserică, tot din lemn, pictată de Nicolae Zograf și loan Andronicescu.

Zidul Uriașilor, un strat de roci dure, înclinate vertical, sub forma unui zid de 6-7m. O privire atentă dezvăluie mii de cochilii de scoici, din care practic este formată roca, geologii putând să confirme ca este vorba de o plajă de acum 11 milioane de ani, a mării preistorice Paratethys. Traseu prin pădure, nemarcat, recomandabil cu ghid local.

 

Activități turistice

Cules de ciuperci, plante medicinale și fructe de pădure

Mountain biking – pe drumurile Lopătari-Ivănețu sau în zona Bisoca

Vizitarea colecțiiilor etnografice de la Mânzălești , Lopătari, Vintilă-Vodă, Beceni.

Festivaluri: Pe plaiuri bisocene, Festivalul Slănicului

Explorarea padurii cu sfinxul din Buștea – Mânzălești

Peisaje spectaculoase în Rezervația naturală Pădurea Lacurile (păduri de pin și lacuri limpezi)

 

Specific local

BISOCA: Unul dintre cele mai vechi tipuri de sate românești, de tip risipit și cu gospodării izolate. Aici încă mai găsești case tradiționale tipice, alcătuite din 2 încăperi cu tindă la mijloc. Un element caracteristic îl reprezintă chilerul- încăpere situată în lungul peretelui din spatele casei, în care de obicei, gospodarul își ține uneltele, obiectele de uz casnic, uneori chiar animale.

Casele țărănești încă mai păstrează elemente specifice interiorului vechilor locuințe- culmea atârnată deasupra patului, pe care se pun țesături, patul cu perne, velința, o țesătură de mari dimensiuni, care se pune pe perete deasupra patului, cergi și ștergare. Costumul popular este caracterizat de cămașa mocănească, încrețită la gât, cu deschizătura în față. O piesă deosebită este cămașa încrojnată, denumită astfel după modul de dispunere a ornamentelor ce amintesc croznia de lemne. Caracteristic este, de asemenea, ilicul din pluș sau catifea.

MÂNZĂLEȘTI: Așezare montană unde turiștii vor fi răsplătiți prin bogăția aspectelor de cultură populară. Casele din lemn, cusăturile și țesăturile prezentate la micul centru expozițional din localitate, piesele de ceramică populară de culoare roșie, toate acestea deschid porțile spre lumea pierduta a satului românesc tradițional.

 

Fapte din trecut

Despre fapte din trecut, petrecute pe aceste locuri, vorbește Letopisețul Cantacuzinesc:  „Și au făcut Vintilă Vodă sfânta mânăstire Menedic și au tăiat mulți boieri. Deci când a fost al treilea anu dă domnia lui s-au dus Vintilă Vodă la Craiova sa vâneze cerbi peste Jiu și s-au sfătuit cu oamenii lui, pe taină, că acolo să taie și pe alți boieri. Iar boierii prinzând de veste, încă s-au gătit și au grăbit de au tăiat pe Vintilă Vodă”.

Legendele privind toponimia locurilor dau un farmec aparte acestei zone: se pare ca Negru Vodă, luptându-se cu tătarii și biruindu-i pe Culmea Războiului, ar fi dat căpitanilor săi, Mânzală, Goidea, Lopătaru și Beșliu, vetre de sat întru veșnică stăpânire urmașilor lor, astfel întemeindu-se așezările de astăzi: Mânzălești, Goidești, Lopătari și Beșlii. Relatarea luptelor cu tătarii o vom regasi pe un teritoriu întins, ce urcă din Cernătești, pe toata Valea Slănicului și coboară spre Valea Sibiciului (vezi și Scaunele lui Negru Vodă, la 100m amonte de așezarea rupestră Peștera).

Copyright © ”Marcă de Buzău”. Material realizat de către Antrec Buzău cu sprijinul Consiliului Judeţean în cadrul proiectului ”Turism Rural cu manualul de etnografie”.

 

Cazare:

Comentarii

comentarii

Aboneaza-te GRATUIT la Newsletter

Aboneaza-te acum la newsletterul nostru pentru a primi gratuit informatii specializate relevante pentru dezvoltarea ta profesionala si personala.

E-mail:

   

To Top