Vulcanii Noroiosi

,,Dacă nu știți și n-ați văzut, să vă spun eu că acolo și-a așezat necuratul cazanele cu smoală clocotită; pe sub pământ gâlgâie și fierbe glodul noroios, mai rece decât ghiața, mai negru decât ceața; apoi, pe guri căscate prin tot ocolul acestei văi fără de scursoare, țâșnește tina în sus, când de-o șchioapă, când de-o palmă, când de-un stânjen și mai mult; la fiecare gură împrejur s-a durat mușuroi și balele cătrănite, pe care ucigă-l toaca le scuipă din văgăună, se scurg năclăite de-a lungul movilițelor, se adună în nămol, se usucă în vânt, se crapă de soare și aștern tot fundul văii cu o humă sură și jilavă, pe care nu se prinde, Doamne ferește, troscot, nici ciulini”

Al. Odobescu, Pseudokinegeticos

 

Locuri de vizitat

Fierbătorii de la Berca, vulcani noroioși mai puțin cunoscuți, speciali pentru că aici se găsesc și căldări cu păcură.

Pâclele Mari și Pâclele Mici, zona cu cei mai cunoscuți vulcani noroioși de la noi din țară, atât ca extindere cât și ca înălțimi ale coșurilor vulcanice.

Beciu-Arbănași vulcanii noroioși „ascunși”, ce răsplătesc vizitatorii cu activitate intensă. Aici se găsește și un mic lac care „bolborosește”, tot datorită activității gazelor naturale.

Mânăstirea-Cetate Berca: Așezată strategic, această mânăstire a fost construită ca loc de refugiu împotriva năvălirilor străine. Era singura de pe Valea Buzăului (de la Siriu până la Râmnicu Sărat ) care avea zid de apărare. Astfel, odoarele și veniturile celorlalte biserici din împrejurimi erau aduse și păstrate aici în caz de pericol. În interior, lumini calde cad pe portretul domnitorului Brancoveanu, pictat în pronaos.

În urmă cu mult timp, N. Iorga scria: „un sat de munteni săraci care coboară la câmp, ca să câștige câteva luni din an patruzeci de bani pe zi. Niciodată n-a putut să aibă vreo însemnătate, dar un domn…a făcut aici o mânăstire”

Mânăstirea Rătești: Mic muzeu cu obiecte bisericești. Icoană făcătoare de minuni.Catapeteasmă pictată de N. Teodorescu.

 

Specific local

Cârnaţii de Pleşcoi

Legenda spune că în zona dintre dealuri şi vadul Buzăului îşi făcuse tabără o ceată de haiduci. Ei prindeau oile bogaţilor munteni când veneau la târg în Buzău şi ca să nu-i prindă potera cu prada vie, o făceau pastramă şi cârnaţi. Astăzi, haiducii nu mai sunt, dar metoda pregătirii cârnaţilor de Pleşcoi a fost preluată de săteni. Aceştia au descoperit că oile lor au o carne cu gust special: puţin sărată și mai suculentă. Dealurile subcarpatice buzoiene au în subsol zăcăminte de sare, iar în urma evaporării, se depun cristale fine de sare pe firele de iarbă. De aceea, carnea oilor din această zonă capătă astfel o savoare deosebită, iar produsele un gust nemaiîntâlnit.

Reţeta originală a cârnaţilor  de Pleşcoi

Ingrediente: carne de oaie, usturoi, ardei iute, cimbru, maţ subţire de oaie.
Preparare: În mod normal, cârnatul de Pleşcoi se pregăteşte numai din carne de oaie, dar în cazul în care aceasta este prea grasă, adică are mai mult seu, compoziţia se drege cu carne de vită, însă fără a fi depăşită proporţia de 2:1.
După ce carnea de oaie este curăţată de pe oase, într-un ceaun se fierb oasele şi cu zeama rezultată, călduţă, se frământă carnea tocată cu usturoi, arde iute şi cimbru. Compoziţia se lasă să stea 1-2 ore, după care se face o ultimă verificare a gustului. În acest moment se decide dacă se mai adaugă usturoi, ardei iute sau cimbru (este ideal să fie folosit ardei iute roşu).
Cu această compoziţie vor fi umplute intestinele de oaie. Cârnaţii vor fi apoi uscaţi şi afumaţi, ei putând fi serviţi atât cruzi, cât şi prăjiţi.

Copyright © ”Marcă de Buzău”. Material realizat de către Antrec Buzău cu sprijinul Consiliului Judeţean în cadrul proiectului ”Turism Rural cu manualul de etnografie”.

Comentarii

comentarii

Aboneaza-te GRATUIT la Newsletter

Aboneaza-te acum la newsletterul nostru pentru a primi gratuit informatii specializate relevante pentru dezvoltarea ta profesionala si personala.

E-mail:

   

To Top